Cand preotii vorbesc despre teatru
 |
Cu cateva luni in urma, piesa "Fuck you, Eu.ro.Pa!", publicata in catalogul pavilionului romanesc de la Venetia, ne ameninta integrarea euro-atlantica. S-o punem la index, piesa, pe autoare (Nicoleta Esinencu) si injuraturile de mama din ea, tipau aparatorii identitatii nationale. Zilele trecute, dupa premiera ieseana a "Evanghelistilor" Alinei Mungiu-Pippidi (piesa premiata de Uniter in 1993), Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica s-au sesizat independent, dar solidar, intru demascarea "blasfemiei" unui asemenea spectacol. Nu ca l-ar fi vazut, si nici textul nu-i suspectez ca l-ar fi citit prea multi, dar sinopsis-ul suna periculos pentru natiunea drept-credincioasa: Evangheliile sunt, la Alina Mungiu, doar o poveste inventata de discipolii libertini ai unui filozof grec, ucisi apoi ca sa divulge adevarul minciunii. Iar Isus face, in "Evanghelistii", dragoste cu Maria Magdalena! Ca veni vorba de Maria Magdalena, TVR2 difuzeaza un serial documentar despre adevarul Bibliilor, unde, la un moment dat, se lansa ipoteza ca cea mai celebra prostituata renegata a istoriei era de fapt unul din apostoli, ba chiar cel preferat de Mantuitor; poate ar trebui ca patriarhul Teoctist sa-i trimita o misiva si presedintelui Televiziunii?!
O jignire adusa Bisericii? Nu-mi aduc aminte ca BOR sa fi simtit vreo responsabilitate pentru ceea ce s-a intamplat la Tanacu, de pilda, ori pentru calugaritele batute in curtea Patriarhiei; probabil ca doar grija unei fictiuni teatrale putea sa-i rupa de la misiunea religioasa a inmultirii de mitropolii si a construirii de catedrale megalitice. Uitand, daca au stiut vreodata, la unison cu Episcopia Romano-Catolica, de faptul ca arta si credinta lucreaza pe cai diferite, care nu s-au mai intalnit de la Inchizitie incoace, ca bigotismul, ipocrizia si intoleranta n-au ce cauta in discursul unei Biserici a lumii de azi. Iar in lumea in care traim, identitatea religioasa, sexuala si, pana la urma, si morala e o chestiune de negociere individuala, nu o problema de imagine nationala. Nu un spectacol de teatru sau un text publicat intr-un catalog fac chipul international al Romaniei, sa fim seriosi, il fac mai degraba coruptia, inchisorile CIA, adoptiile si aburelile celor desemnati sa reprezinte politic tara.
Caci nu doar Bisericile reunite incurca niste criterii. Intre timp, Consiliul Local si onor primarele Iesilor, ce se gandesc ei sa faca, la asa vuiet, asa furtuna? Sa impuna o comisie de vizionare, care sa aprobe repertoriul teatrului producator, ca sa nu mai perverteasca, cum ii vine, tineretul studios. De cand, oare, simteau domnii acestia nostalgia Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste si nu gaseau pretextul sa-l repuna pe roate, sub flamura protejarii interesului spiritual al comunitatii? Pentru ca, altminteri, menirea lor constitutionala de a pazi respectarea dreptului la exprimare pare a le fi mai mult decat straina.
Puneti mana pe stiloul cu cerneala neagra, domnilor, si taiati, odata pentru totdeauna, din toate dictionarele: libertate de expresie, autonomie estetica, libertate religioasa, secularizare, drept la opinie, independenta de gandire, liber-arbitru, ateu, agnostic, libertate de constiinta! Cineva tot le va reinventa pentru dumneavoastra, de fiecare data cand va fi nevoie.
